planuri de craciun?

da! stau in casa cu burta in sus cu ochii in tavan sau intr'o carte si atat...bine si in speranta ca va fi zapada am sa ies sa ma plimb.
pentru "norocosii" care se plimba anul asta de sarbatori luati aminte cum m'am plimbat eu anul trecut.
cum am petrecut ajunul craciunului incercand sa dorm pe un pervaz din Milano.
Se ia un bilet Iasi-Bucuresti, Bucuresti-Barcelona. Te trezesti cu noaptea'n cap sa ajungi la aeroport si inainte de a intra in zona Ciric te pregatesti psihic stiind ca s'ar putea sa nu traiesti dupa urmatoarea curba.
Cu chiu cu vai ajungi la aeroport, te asezi la coada la check-in iar domnisoara ii spune tipului din fata ca "....de acolo vedeti ce prindeti". tipul se da la o parte tie parca nu'ti mai vine sa dai pasaportul cu biletul la control. Ma uit la mama cu o privire gen..."what the f***" iar dupa vad zambetul tipei de la oficiu si ma gandesc ca e totul bine... poate avea nenea o problema. Ii dau biletul, se uita la el si mi'l intinde cu acelasi zambet pe fata spunandu'mi: "va rog sa mergeti in sala de asteptare (eu in acest moment ma linistesc si ma pregatesc sa ii dau bagajul) si va veni un microbuz sa va duca la Bucuresti." Linistea mea se transforma intr'un vartej cu spume si ii spun: "...dar eu am bilet de avion". Ea: (cu acelasi zambet tembel pe fata) "Dar stiti...nu avem avion."
Eu:"....pai cum nu aveti avion..dar eu la ce mi'am luat bilet?" Ea:(idem) "Pai nu a mai ajuns aseara de la Bucuresti" Eu in cor cu mama: "Si daca stiati de aseara de ce nu ne'ati anuntat!?Noi din Bucuresti avem de luat alt avion." Ea: "Nu va faceti griji cei de la Otopeni stiu problema si veti fi redirectionati la prima companie care are zbor spre destinatia dvs." Noi: SI BANII?! Ea:(tot zambind) "Care bani?" Noi: Pai am platit pentru un bilet de avion nu pentru unul de microbuz. Ea:(pierindu'i minunatul zambet de pe fata)...Pai cand va intoarceti...puteti sa completati o hartie... Eu: Si rezervarea care am facut'o la hotel in Barcelona? Ea(sec!): Pai sunati cand ajungeti in Bucuresti si rezolvati...Urmatorul, va rog.
Se pare ca o jignisem. Imi tarai rucsacul in sala de asteptare...si astept. O jumatate de ora, o ora... Coboara cineva jos si urla la tanti...iar tanti ii spune ca trebuie sa ajunga sunt pe drum. O ora jumate...doua ore... coboram toti la tanti si urlam, iar tanti ne spune ..."Da' aveti rabdare ca doar nu zboara microbuzele de la Bucuresti pana la Iasi."
Da..ati citit bine... au chemat microbuze de la Bucuresti.
La ora 9 ne enervam o intrebam pe tanti cat mai asteptam ca mai bine luam un taxi. Ea ne zice..."Pai acum am sunat si sunt la Vaslui ca soferii sunt obositi si vin cu oameni."
"Cum si pe noi ne trimiteti la Bucuresti cu niste soferi vai de capul lor?"
"A nu...ca se schimba in Iasi soferii."
Chemam un taxi care cere 200 de euro pana la Bucuresti... ii spunem ceva de dulce si ne intoarcem in sala de asteptare unde domnisoara ne spune foarte indignata ca ea nu e pusa acolo sa ne raspunda la intrebari si ca daca era avionul poate cadea cu tot cu noi pana ajungea la Otopeni.
Ma abtin cu greu sa nu ii arunc valiza in cap, ca mai aveam nevoie de ea...
Pe la ora 10 vin si doua microbuze: jegoase, strambe, cu farurile sparte... Din microbuze incep sa se scoata valize... vreo 50. Ma uit incurcata si intreb..."dar oamenii?"
"A pai nu..ca astea's bagaje pierdute"
Gandindu'ma ca nimeni nu o sa ma creada cand am sa povestesc ma urc in microbuz si pe la 11 iesim din Iasi. (ca trebuia sa'l ia si pe nenea Costache de nu stiu unde, ca trebuia sa semneze nu stiu ce...ma rog, treburi serioase ce stim noi?!)
Dar nu stiam ce avea sa urmeze:
pe la 15:00...da la 15:00... am ajuns in Bucuresti. Rupta de foame si cu o nevoie disperata de camera cu fetita cu rochita pe ea.
Cautam...ghiseul Tarom, (in caz ca nu v-ati prins de cine era vorba pana acum) si ii spunem altei tanti ca venim de la Iasi si aveam legatura cu un zbor pentru Barcelona. Ea...se uita ca gaina'n lemne la noi si ne intreaba ..."Care Barcelona?" Eu incep sa rad si ii urlu AIA DIN SPANIA sau poate mai este una in CHINA?
Ea: A..pai mergeti cu doamna la Ticketing sa va dea biletul.
(a se vedea mai sus..."cei din Bucuresti stiu situatia dvs. si sunt pregatiti)
Eh...asa de pregatiti erau cei din Bucuresti ca am stat O ORA sa imi gaseasca un bilet. O doamna cu zulufii facuti in graba pe bigudiuri dimineata (asa cum au alea de la cofetaria Moldovita), foarte sictirita imi tranteste in fata o foaie. Iau foaia ma intorc si ii zic...totusi asta ce e...? Ea urla din spatele geamului: "Doamna dar nu ma injurati..." Ma uit la ea si ii zic..."Da' nu v'am injurat am intrebat simplu ce e asta" Imi ia foaia din mana imi incercuieste doua numere si mi'o da inapoi.
Iau foaia ma uit la ea...si ii zic "Dar daca tineti neaparat va si injur..."si plec, dar ma intorc si ii urlu:"Mi-e FOAME!" Foarte deranjata ia doua tichete si mi le arunca in fata. Le iau ma duc la partea cu mancare ii dau tichetele doamnei de acolo si primesc inapoi: Un colt de paine cu unt cu doua felii de castraveti murati si un suc de 0,25ml.
Incep sa bocesc si ma gandesc ca mai am o ora pana ma urc in avion si mananc.
Ma uit si incerc sa descifrez ce a scris "Madame"... Bucuresti-Milano, Milano-Barcelona.
Ajungem in Milano alerg pana la check-in ca deh... era doar o ora intre zboruri, ajung si vad ca zborul e intarziat o ora. Eh...o ora nu'i nimic. Ma invart, ma sucesc se face ora 8 si ma asez la rand.
Un tip pe la vreo 18-19 ani urla in gura mare la telefon... ceva de avioane si zboruri si bla bla bla...dupa ce termina ma duc si il intreb...ce s'a intamplat? Imi explica jumate in spaniola jumate in italiana ca din cauza vremii echipajul nu a putut sa aterizeze la Milano si a aterizat la Bergamo, si ca, probabil vom pleca...dar nu termina de spus, ca ora 20.00 afisata la check-in se transforma in 00:00.
Nu va mai spun ce a urmat decat ca in disperarea a dormi m'am urcat pe pervaz, dar de unde...in tot aeroportul misuna un grup de vreo 50 de chinezi care probabil din cauza diferentei de fus orar era foarte vesel.
In sfarsit la 00:00 ne urcam in avion si pe la 3 jumate ajungem in Barcelona.
Fericita ies afara si raman ca un "hopa-mitica" in usa aeroportului.
NICI UN TAXI, NICI UN AUTOBUZ! da' doar era prima zi de Craciun.
din cand in cand venea cate un taxi pe care tabarau chinezii si italienii si auzeam chestii de genul.... "i was here first, it's mine!i hope you die, liar!
M'am retras in statia de autobuz asteptand...in autobuz mama imi zice: Uite tine minte strada aia ca pe aia trebuie sa mergem. Da mami! si am si adormit inainte sa termine de zis fraza.
Coboram si mai petrecem o ora pe strazi, gasim hotelul...si DORMIM!

asa ca, mie nu'mi mai arde de calatorii de Craciun sau in general de sarbatori...
Va urma: Cum am petrecut sarbatorile de Paste schimband o roata la masina si facand gratar pe marginea soselei.


SARBATORI FERICITE DRAGII MEI SI ZBORURI USOARE!
a...nu stiu daca ma trebuie sa zic ca banii sau despagubirile nu le'am mai vazut nici in ziua de azi.