sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Aceitunas aliñadas




Masline marinate sa mearga la flamenco. Ca de ieri am chef de flamenco si mi-e dor de Spania.

De fapt nu chiar marinate. E o reteta mai veche de care am uitat si n-am facut-o pana acum.

  • Masline
  • Ardei rosu
  • Ardei iute
  • O lingura de ulei de masline
  • Patrunjel, marar (da, mananc si eu marar, mai rar dar mananc), oregano si cimbru.
  • 3 -4 felii de portocala - acra.
  • sare
  • otet daca vreti, eu n-am vrut.
Ardeii si portocala se taie marunt se arunca peste masline, se mai pune o mana de verdeata si se amesteca cu ulei. E tare bun pe paine prajita, ca aperitiv, ca mic-dejun, ca cina, ca gustare, ca ceva de pus langa altceva, cum vreti voi.
Pofta mare!

vineri, 26 noiembrie 2010

Paco

Pentru ca sunt un mic pui laudaros

Photobucket

el e Paco, my new best friend.

Paco - de asta:

duminică, 21 noiembrie 2010

mes petites epices


am gasit sticlute dragalase de pus condimente! aren't they just lovely?
imi fac pofta de stat in bucatarie la bucatarit ceva bun :)

duminică, 14 noiembrie 2010

Casa noua

Caleasca mea are curte noua. Am facut ceva restructurari, am dat cu var mai verde si i-am dat alt fluturas mai vesel.

Acum asteptam sa ninga si poate schimbam culoarea... acum e inca primavara. :)

vineri, 8 octombrie 2010

amintiri nepozate

As vrea sa mai am loc in geanta in fiecare zi si de aparatul foto. Dar nu prea am. Si nici umeri asa voinici n-am. Nu stiu cum altfel sa impart cu voi decat sa va descriu...

...Era anul trecut pe vremea asta. Era putin mai cald. Ginko din fata Muzeului de Stiinte ale Naturii era ingalbenit tot. Strada era goala. Un batranel trecea abatut pe drum si cand a ajuns sub copac a batut nitel vantul. Si s-au scuturat frunzele. Imaginea mi-a ramas lipita pe creier si sper sa nu se piarda. I s-a luminat deodata chipul, a ridicat mainile si privirea si a ramas acolo zambitor sub copac pana s-a oprit adierea vantului.

miercuri, 15 septembrie 2010

Aventuri (am uitat la ce numar am ajuns)

Ce? Credeati ca nu mai sunt? Credeati ca a trecut o vacanta si eu n-am pe cine injura si n-am de ce sa fiu plina de draci? hahaha...
De plecat am plecat la Bucuresti, cu autocar, am si ajuns. Si la timp. Am avut si avion. Si la dus si la intors. Numai ca de intors din Bucuresti trebuia sa ne intoarcem cu trenul. Si uite asa am luat noi bilete de la Bucuresti la Iasi. Le-am luat din aeroport si chiar ma gandeam ca in 20 de ani de cand ma stiu...hai 19 de cand merg cu trenul, au facut si astia de la CFR o treaba inteligenta. Si ajungem in gara. Ne uitam pe panou si nu gasim trenul, si ne mai uitam o data si iar nu gasim trenul. Si Andreea observa ca este alt tren cu acelasi numar cu al nostru. Ne uitam la destinatie..Chisinau. Pai, na...Iasiul e in drum. Hai totusi sa intrebam la informatii. O tante se uita deja plina de nervi la noi inainte sa deschidem gura. Ii arat biletul si o intreb, "E trenul pentru Chisinau?" "-DA! unde vreti sa mergeti?" "La Iasi". "Da merge la Iasi." "Si opreste in ambele gari?" moment in care se blocheaza: "Cum adica?" "Adica in Nicolina si in...Gara Mare...adica Gara Centrala (ca imi imaginam ca nu o sa stie de gara mare, si am incercat sa ii dau alt nume sa priceapa.) Se blocheaza si mai tare. Si raspunde...dar de data asta rastit ca deja eram cam nesimtite sa ii adresam mai mult de o intrebare. "OPRESTE IN IASI SI IN NICOLINA." "Sigur, multumim, ca Nicolina o fi un sat..."
Ne urcam in tren. Cu cateva luni in urma, draga mea vara imi explica cum trenurile Iasi-Bucuresti si retur sunt toate renovate, si schimbate si moderne si nu mai inceta sa le laude.
Trecem de vagoanele de Chisinau rugandu-ne ca alea in care ne urcam sa nu fie la fel. La naiba! erau mai nasoale. Ma chinui sa imi arunc valiza in tren, nu reusesc. Pentru cei care nu stiu, am 1.52 m si scara de la tren e "coborata" cam pana la 1 metru deasupra peronului. Escaladez pana pe prima treapta, ridic valiza dupa mine (serios...si mie mi-e frica sa ma duc pe Pietrosul ca nu o sa ma tina picioarele...) si ajung in tren. In compartiment o alta tante cu fi'su probabil. Ma instalez "confortabil" si totusi o intreb daca nu vrea sa deschida geamul, fiind obisnuita cu replici de "ma trage curentul don'soara". Femeia...l-ar deschide, dar e blocat. Superb!

Suna mama lui Anio si ne intreaba...bai voi sunteti sigure ca opreste in Nicolina? Pai asa ne-a zis tanti de la informatii. Mama ei nu ne crede si suna ea la CFR informatii. Ne suna inapoi...da bai, aveti dreptate opreste si in Nicolina. Pe la 4 a.m. reusesc sa atipesc, sa ignor vanataile pe care le-am facut in 6 ore de mers cu trenul. O da! Canapelele facute acum un secol de CFR sunt foarte confortabile. Ma trezesc la 4.20 ca lumea misuna prin tren. Ma uit pe geam, nu vad nimic. O intreb pe Anio..am ajuns la Birnova? Nu stie. Ma mai uit pe geam si vad... Metro. Dupa care vad...Carrefour. (n.a.: e Metro (adica Letcani), Iasi si dupa Birnova..deci veneam din alt sens.) Nu mai dau importanta detaliului si ma chinui sa dau jos bagajele. In Gara Mare coboara toata lumea. Noi NU! Noi coboram in Nicolina. Dupa vreo 2 minute ne bate un nene controlor in geam. Eu ii fac semn ca ma dau jos in Nicolina. El urca si urla din capatul vagonului sa ne dam jos ca trimite vagoanele la Triaj. Scot capul pe usa si ii zic... Dar in Nicolina nu mai merge? "NUUUU asta nu merge in Nicolina. "F****I!" Este minunat sa cobori la 4 jumate in Gara Mare sa vezi tot felul de fete de oameni mahmuri, beti si drogati si sa te chinui sa treci calea ferata...pe la trecere... unde iar ai de sarit 1 metru cu valiza cu tot.

CFR kicks ass!

alte aventuri, mai aventuri decat asta aici:
Craciun
Paste
Danemarca
Petrosani

joi, 9 septembrie 2010

Ploaie, Bufnite, Toamna...



Nu imi place toamna. Nu mi-a placut niciodata. Imi place ploaia in general, dar ploaia din septembrie ma deprima, ma face sa nu vreau sa ies din casa, sa nu vorbesc cu nimeni sa nu aud pe nimeni si sa nu vad nimic. Si sa vegetez, sa ma gandesc la vacanta care se termina, la vara, la pantaloni scurti, slapi si nisip, la soare, palarii si caldura. Mi-e frig, mi-e urat, mi-e lene.
Imi plac bufnitele. Am o mica obsesie pentru bufnite care s-a accentuat de cand cu toamna si izolarea mea de lume. As vrea sa fiu o bufnita. Sa ma trezesc noaptea cand toata lumea doarme si sa nu aud pe nimeni. As sta pe acoperisuri si m-as uita la oras si mi l-as imagina asa cum as vrea eu. Vara, as avea langa mine un licurici, si iarna... inca o bufnita...sau un bufnitoi.
Cred ca toata obsesia mea cu bufnite a inceput cand eram mica si nu puteam sa le spun pe nume defel. Drept urmare, eram inconjurata de jucarii si desene cu bufnite si de replica lui tata: "Pana nu zici bufnita nu mergem acasa. Buf- ...buf -Ni- ...ni- Ţă! ...ţă. BUFNIŢĂ! BUFŢÎNĂ!

M-am apucat de cusut. Mi-am facut 1000 de draci. Nu cred ca am sa mai pun mana pe ata si ac in urmatorii 10 ani (bine..in afara de alea chirurgicale). Ata, ac, tricou vechi si buftine si a iesit asta:
schite...chestii...

na... am un tricou cu o buftina! Yeeee!





Bu-hu-hu!