Aventuri (am uitat la ce numar am ajuns)

Ce? Credeati ca nu mai sunt? Credeati ca a trecut o vacanta si eu n-am pe cine injura si n-am de ce sa fiu plina de draci? hahaha...
De plecat am plecat la Bucuresti, cu autocar, am si ajuns. Si la timp. Am avut si avion. Si la dus si la intors. Numai ca de intors din Bucuresti trebuia sa ne intoarcem cu trenul. Si uite asa am luat noi bilete de la Bucuresti la Iasi. Le-am luat din aeroport si chiar ma gandeam ca in 20 de ani de cand ma stiu...hai 19 de cand merg cu trenul, au facut si astia de la CFR o treaba inteligenta. Si ajungem in gara. Ne uitam pe panou si nu gasim trenul, si ne mai uitam o data si iar nu gasim trenul. Si Andreea observa ca este alt tren cu acelasi numar cu al nostru. Ne uitam la destinatie..Chisinau. Pai, na...Iasiul e in drum. Hai totusi sa intrebam la informatii. O tante se uita deja plina de nervi la noi inainte sa deschidem gura. Ii arat biletul si o intreb, "E trenul pentru Chisinau?" "-DA! unde vreti sa mergeti?" "La Iasi". "Da merge la Iasi." "Si opreste in ambele gari?" moment in care se blocheaza: "Cum adica?" "Adica in Nicolina si in...Gara Mare...adica Gara Centrala (ca imi imaginam ca nu o sa stie de gara mare, si am incercat sa ii dau alt nume sa priceapa.) Se blocheaza si mai tare. Si raspunde...dar de data asta rastit ca deja eram cam nesimtite sa ii adresam mai mult de o intrebare. "OPRESTE IN IASI SI IN NICOLINA." "Sigur, multumim, ca Nicolina o fi un sat..."
Ne urcam in tren. Cu cateva luni in urma, draga mea vara imi explica cum trenurile Iasi-Bucuresti si retur sunt toate renovate, si schimbate si moderne si nu mai inceta sa le laude.
Trecem de vagoanele de Chisinau rugandu-ne ca alea in care ne urcam sa nu fie la fel. La naiba! erau mai nasoale. Ma chinui sa imi arunc valiza in tren, nu reusesc. Pentru cei care nu stiu, am 1.52 m si scara de la tren e "coborata" cam pana la 1 metru deasupra peronului. Escaladez pana pe prima treapta, ridic valiza dupa mine (serios...si mie mi-e frica sa ma duc pe Pietrosul ca nu o sa ma tina picioarele...) si ajung in tren. In compartiment o alta tante cu fi'su probabil. Ma instalez "confortabil" si totusi o intreb daca nu vrea sa deschida geamul, fiind obisnuita cu replici de "ma trage curentul don'soara". Femeia...l-ar deschide, dar e blocat. Superb!

Suna mama lui Anio si ne intreaba...bai voi sunteti sigure ca opreste in Nicolina? Pai asa ne-a zis tanti de la informatii. Mama ei nu ne crede si suna ea la CFR informatii. Ne suna inapoi...da bai, aveti dreptate opreste si in Nicolina. Pe la 4 a.m. reusesc sa atipesc, sa ignor vanataile pe care le-am facut in 6 ore de mers cu trenul. O da! Canapelele facute acum un secol de CFR sunt foarte confortabile. Ma trezesc la 4.20 ca lumea misuna prin tren. Ma uit pe geam, nu vad nimic. O intreb pe Anio..am ajuns la Birnova? Nu stie. Ma mai uit pe geam si vad... Metro. Dupa care vad...Carrefour. (n.a.: e Metro (adica Letcani), Iasi si dupa Birnova..deci veneam din alt sens.) Nu mai dau importanta detaliului si ma chinui sa dau jos bagajele. In Gara Mare coboara toata lumea. Noi NU! Noi coboram in Nicolina. Dupa vreo 2 minute ne bate un nene controlor in geam. Eu ii fac semn ca ma dau jos in Nicolina. El urca si urla din capatul vagonului sa ne dam jos ca trimite vagoanele la Triaj. Scot capul pe usa si ii zic... Dar in Nicolina nu mai merge? "NUUUU asta nu merge in Nicolina. "F****I!" Este minunat sa cobori la 4 jumate in Gara Mare sa vezi tot felul de fete de oameni mahmuri, beti si drogati si sa te chinui sa treci calea ferata...pe la trecere... unde iar ai de sarit 1 metru cu valiza cu tot.

CFR kicks ass!

alte aventuri, mai aventuri decat asta aici:
Craciun
Paste
Danemarca
Petrosani

Ploaie, Bufnite, Toamna...

Nu imi place toamna. Nu mi-a placut niciodata. Imi place ploaia in general, dar ploaia din septembrie ma deprima, ma face sa nu vreau sa ies din casa, sa nu vorbesc cu nimeni sa nu aud pe nimeni si sa nu vad nimic. Si sa vegetez, sa ma gandesc la vacanta care se termina, la vara, la pantaloni scurti, slapi si nisip, la soare, palarii si caldura. Mi-e frig, mi-e urat, mi-e lene.
Imi plac bufnitele. Am o mica obsesie pentru bufnite care s-a accentuat de cand cu toamna si izolarea mea de lume. As vrea sa fiu o bufnita. Sa ma trezesc noaptea cand toata lumea doarme si sa nu aud pe nimeni. As sta pe acoperisuri si m-as uita la oras si mi l-as imagina asa cum as vrea eu. Vara, as avea langa mine un licurici, si iarna... inca o bufnita...sau un bufnitoi.
Cred ca toata obsesia mea cu bufnite a inceput cand eram mica si nu puteam sa le spun pe nume defel. Drept urmare, eram inconjurata de jucarii si desene cu bufnite si de replica lui tata: "Pana nu zici bufnita nu mergem acasa. Buf- ...buf -Ni- ...ni- Ţă! ...ţă. BUFNIŢĂ! BUFŢÎNĂ!

M-am apucat de cusut. Mi-am facut 1000 de draci. Nu cred ca am sa mai pun mana pe ata si ac in urmatorii 10 ani (bine..in afara de alea chirurgicale). Ata, ac, tricou vechi si buftine si a iesit asta:
schite...chestii...

na... am un tricou cu o buftina! Yeeee!

Bu-hu-hu!

Da... trisez putin...

intotdeauna fotoşopatul/editatul excesiv mi s-au parut niste mijloace de trişare... dar tot imi place la nebunie efectul de "oldie/vintage" la unele poze. şi mai am şi o pasiune pentru aparatele Polaroid. aşa ca n-am rezistat cand am gasit un programel care le face pe amandoua. şi imi şi place. :)