Cum a inceput...cu mine si cu Andreea facand planuri prin primavara... Unde mergem la vara? La Paris... Nu!! La Londra... In Amsterdam! Bineinteles ca a ramas doar o gluma proasta dupa prima cautare de oferte spre respectivele destinatii. Dar Andreea are prieteni in Sicilia. Putem sta la ei. Biletul de avion e destul de ieftin, ne scutim de cazare, mancam din supermarket, ne abtinem de la cumparat prostii.Si uite ca plecam! Si am alergat in Roma cu papucii in mana ca sa nu ii pierd in aeroport, si am ajuns si in Catania. Unde ne-a asteptat Marco la aeroport. Si de aici incepe "aventura" noastra. De la aeroport pana la o casuta de vara de langa plaja, intr-un sat uitat de lume, Anio a mers cu Elio si Vespa lui, iar eu in masina cu Marco.
Ajunsi prima intrebare a fost: Aveti costumele pe voi? (asta dupa un drum de o noapte cu autocarul pana in Bucuresti si doua avioane pana in Catania) Ne schimbam si mergem la balaceala. Dupa o ora jumatate era evident ca suntem putin obosite asa ca ne-am intors si cat ne-am uscat si ne-am racorit in leagane, la umbra unui pin, baietii ne-au facut paste cu pesto si ragu.
Dupa care ne-am facut siesta tot in leagane si partea a 2a de siesta acasa la parintii lui Marco. Comediile cu sicilieni sunt de-a dreptul rasuflate pe langa ceea ce vezi acolo. Trebuie sa spun ca pe de o parte ii invidiez somnul lui Anio. Eu m-am trezit cam dupa o ora pentru ca un nene a venit in casa si a inceput sa cante la acordeon, apoi la tobe, iar dupa ce a terminat, vecina de peste drum a vorbit cu cineva din casa dar fara sa se miste de la ea din bucatarie. Iar in fata casei era un "Club Vegas" de unde muzica rasuna in tot satul. Era dealtfel, si punctul de reper ca sa stim pe unde sa ne intoarcem de la plaja. Follow the Laser!! Traficul se desfasoara, nu numai in satuc, ci si in Catania, dupa regulile fiecaruia, iar trecerea prin intersectii nu e marcata de oprire, asigurare, sau macar incetinire ci de un claxon care spune..."da-te ca eu vin". Evident ca nu am vazut nici o masina care sa nu fie macar zgariata. Si "nu merita sa le repari pentru ca oricum le busesti din nou". Cristina si-a gasit masina in parcare julita destul de serios, paznicul i-a explicat ce s-a intamplat in limbajul tipic, "un bastardo!!!", iar reactia a fost..."pfsst. asta este... multumesc la revedere!"
Dar ospitalitatea si veselia pe care am intalnit-o acolo e de nedescris. Cina era un fel de adunare si discutie a evenimentelor din ziua respectiva. Si totusi nu inteleg de unde aveau atat de multe de povestit cand ziua decurgea asa: Mic dejun, piscina sau mare, pranz, somn, cina. Dar de fiecare data erau rasete, suspans si tot felul de povesti, din care nu am inteles mare branza cu italiana mea de 2 lei. Si se tot adunau, pana la 21 de persoane, si cina care incepea pe la ora 8 se termina in jur de ora 2. Acolo am mancat prima oara, carne de cal la gratar, convinsa fiind, din engleza lui Marco ca e Ox Meat. El se chinuia sa spuna Horse, noi intelegeam Os si deduceam Ox. Dupa ce am aflat, dupa ce m-am abtinut sa nu plang, m-am dus si mi-am mai luat un sandwich pentru ca era buuuuuna. Dupa pranz, toata lumea se intindea fie in hamac, fie intr-un sezlong sau intr-un leagan si isi facea siesta.
-o broscuta mai timida, "ia nu ma mai pozati atata!"In Lentini: oraselul in care am stat, lucrurile erau putin diferite. Dupa ora 6 seara toti se ascundeau si trageau obloanele, magazinele se inchideau si doamne-fereste sa iti fie foame si sa n-ai mancare in casa sau masina sa te duci undeva. Cartierul era un fel de Nicolina mai aerisita, si cu strazi bine asfaltate. Discutiile se purtau la fel, de la un geam la alt geam, de la geam la masina, din la masina la magazinul din colt. Inevitabil toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Gunoiul atarna de o sarma cu carlig de la etaj pana la parter si este cules in fiecare dimineata de masina de gunoi.
Bar2000 era locul unde luam de cele mai multe ori micul dejun, un arancino, sau o cartocciata
si un ceeaaaai!
Catania: By night: Este superba!centrul este plin de lume, de galagie si de agitatie, incat te uiti la ceas si te astepti sa fie ora 10 si e deja ora 1. Cofetariile sunt deschise non-stop si dupa un tur al orasului, rasete si glume, nimic nu merge mai bine decat un cannolo urias, inghetata, babba si alte delicii. Dupa care am fost luate sa gustam "bautura pe care o bea toata lumea vara si care e foarte buna." Un fel de suc de la dozator de ala cum era in piata cand eram eu mica, singura diferenta e ca asta e facut din pastile efervescente si ceva suc de lamaie... eu l-am gustat si am pasat paharul unui dude care era foarte incantat de bomba chimicala.
cannolo!by day: in timpul saptamanii in fiecare dimineata, in centru este o piata uriasa plina de chinezarii, papuci la 3 euro, indieni cu genti de la "Praba", "Gummi" si "Armahi", si alte prostioare. Dar sigur sigur se gasesc si chilipiruri si chestiute dragalase pe care inevitabil le iei la un pret si mai redus decat ti-l spun ei la inceput. Macar pentru atmosfera trebuie vazuta! Dupa, de contrast, din piata se iese pe Via Etnea unde nu sunt decat magazine de la Swatch, Gucci, Ferrari and co. Si tot in timpul saptamanii, este piata de peste, pe care o gasiti dupa miros :)
Si se gaseste la un chiosc, in fata Amfiteatrului Roman, o inghetata foarte proasta, dar delicioasa daca o imparti cu 3 oameni minunati, cu fundul pe trotuar si cu waffles.
In rest, timpul nostru s-a petrecut, in mare, la plaja: San Lorenzo: ei ne-au spus ca e un fel de Caraibe in miniatura; Andreea e de parere ca nici in Caraibe nu e asa de frumos.
Aci Castello: Castelul e cocotat pe o stanca si se termina la marginea ei, iar sub stanca este marea. De aici m-am intors cu talpile taiate si pline de zgarieturi, si chiar azi am mai descoperit una de care nu stiam, cu o zgarietura mai serioasa pe o coapsa, cu genunchii juliti (asa cum ii aveam cand eram mica), cu otita si cu un deget taiat (asta de bleaga ce am fost). Dar cu toate astea se merita! Nu mai conteaza nici o talpa, nici un deget dupa ce te cocoti pe stanci si iti faci vant in apa. Am luat si o hidrobicicleta si ne-am dus departe, am sarit, am inotat, ne-am mai facut cateva julituri, dar a fost una din cele mai frumoase zile.
-cu otita si cu zgarieturi dar fericita!
In Taormina, La Isola Bella, plaja e in chinuri. Un fel de masaj fortat daca ai curaj sa te intinzi, o piatra intr-o coasta, un bolovan in spate, capul iti atarna de pe alt bolovan, dar peisajul..... intr-o parte, printre stanci trece trenul, un tren ca in filme, de ala vechi, dar silentios, cu vagoane verzi si bej, intr-o parte se vede stramtoarea Messina, si in fata se tot vedea marea cu stanci iesind din loc in loc. Si pe o stanca de aia am stat noi fara sa auzim nimic si pe nimeni, doar cate un val care se lovea de stanci. Dupa care Andreea a incercat sa ma invete sa "sar in cap" dar tot ce am reusit a fost un "belly flop" si alte aiureli.
Taormina, e un orasel ca in povesti, cocotat si el pe o stanca asa mai mare, cu casute mici, cu strazi la fel de mici, cu restaurante si cafenele mici si cochete, unde am mancat cel mai bun arancino. Cu somon si branza. Si unde am dansat cu Elio pe muzica de strada, sub luna. Si am mancat o inghetata uriasa de ciocolata amaruie.
-vedere din TaorminaIn Pantalica e un canion, prin care trece un rau rece rece rece si curat! In piatra sunt sapate in jur de 5000 de morminte. Si e plin de libelule negre si rosii ca de catifea dar care nu au stat la pozat.
La plecare a fost randul meu pe Vespa iar in masina a trebuit sa fiu bagata cu forta de Andreea si de Cristina.
Au fost 10 zile minunate cu oameni minunati! Si cu oameni sariti de pe fix dar in sensul bun al cuvantului, care au avut grija de noi si ne-au plimbat peste tot, ne-au hranit si ne-au distrat!
happy friends!
acum mi-e dor sa ma trezesc cu muzica lui Alfio, mi-e dor sa il gadil pe Elio, mi-e dor de Zafira lui Marco unde ne inghesuiam cate 7 si mergeam pe coclauri, si de Marco mi-e dor, mi-e dor de plaja, mi-e dor de dusul cu radio, mi-e dor pana si de Ale alejandrooo dar numai ascultata in masina cu toata adunarea de zapaciti!mi-e dor de sandwich-urile de la vegas pe care le mancam cu furculita, de catelul Peter si de nisipul pe care il scoteam din par in fiecare zi ca a doua zi sa il pun la loc.
N.B.: stiu ca fac o varza in blogul asta ba cu engleza ba cu romana...dar sunt putin indecisa asa ca aveti putintica rabdare cu mine.
