Nu e nimic mai frumos decat mirosul de carti noi. Tus si hartie. Pentru mine nu e nimic mai implinitor decat sa ma uit la un raft plin cu carti minunate pe care le-am citit si la inca un raft cu carti minunate pe care le voi citi.
Nu imi place sa comentez ce am citit, sa disec actiunea si personajele. Ti se strica acea senzatie de apropiere fata de carte, acea impresie fina pe care ti-au lasat-o personajele. O opera nu e facuta pentru a fi disecata si analizata bucata cu bucata. E ca si un om. Daca ai lua o mana, un picior, nasul, urechile si alte bucati din el, separate, nu ti s-ar parea frumoase, dar ele, laolalta creeaza o fiinta minunata.
Mi-a placut "Moara cu noroc", si mi-ar fi placut si "Ion"...dar din momentul in care incepe caracterizarea unui personaj, discutia interminabila despre tema operei si despre conflictul interior al personajelor mi se acreste. Nici Slavici nici Rebreanu nu si-au dorit sa il luam pe Ghita sau pe Ion si sa le facem procese si analize psihologice. Ei si-au dorit doar sa transmita o stare, o impresie fata de personajele lor. Or, de cele mai multe ori, cand incepi sa diseci un personaj sau o actiune parerea initiala se schimba...si se schimba mult.
Mai rau e ca asa ajunge sa ti se schimbe parerea despre opera si, mai apoi, despre carti in general.
Uite de aia citesc eu carti care nu se cer la scoala. Pentru ca pot sa cred ce vreau EU despre ele si nu ce zice in barem ca trebuie sa cred.
PUNCT.
ah si inca ceva...vreau sa citesc si vreau sa am cartea asta:
incepusera sa scrie cate o bucatica din ea intr-o revista de cand eram eu mica... in D-l Goe al Catavencului...dar Goe a aparut doar in 5 numere :(
BRAVO!!!
RăspundețiȘtergere