Printre glume, frustrari si oboseala au trecut primele trei luni de rezidentiat. Pe o clinica pe care mi-am dorit sa ajung, pe o specializare interesantă care mă atrăgea. Cu colegi frumosi si buni care mi-au ridicat moralul de fiecare data.
Per total dezamăgirea e undeva la 98%. Ca sa incep cu partea de buna, de 2%, e ca simt o oarecare incredere din fata indrumatorului. In majoritatea timpului sunt singura, fac ce vreau, iau decizii pe cont propriu. E acolo la telefon oricând am nevoie de el in cazuri complicate. Nu cred ca l-am sunat de mai mult de 10 ori in astea 3 luni pentru ajutor. De reproșat nu mi'a reproșat niciodată nimic. Insa nu stiu daca motivul este ca fac totul bine, ori ca nu ii pasa, ori ca stie ca e cam absent si comentariile ar fi exagerate. Totusi, daca e prezent si imi doresc sa fac ceva sau sa vad ceva ma lasa si imi explica "the basics."
Am multe întrebări la care nu am primit raspunsuri sau am primit rapsunsuri ambigue care nu m'au lamurit. Am venit cu ideea stupida ca fiind rezidenta pe clinica orice medic de acolo o sa imi răspundă la întrebări si o sa ma învețe când o sa cer ajutorul. Sa fii in aceeași încăpere cu medicul care ii explica doar rezidentului lui desi tu ești chiar acolo si dai dovada de interes m-a scârbit profund. Adica tot ce trebuia sa faca era sa nu mai stea cu spatele si sa se adreseze la plural.
Dezamăgirea profunda vine din faptul ca sunt pusa fata în fata cu medicina reală din țara asta. In care am făcut 6 ani de medicina in gol. In care mame care nu stiu literele au cate 8 copii care nu au ce manca si care nu o sa mearga la scoala, care isi tin sugarii in noroi dar diareea aia din a doua zi de spitalizare e sigur din cauza spitalului si a medicului. În care zilnic tratezi pacienți care nu au ce cauta la spital. (cati dintre voi ati stat vreodată internati ca "ieri dimineață m-a durut stomacul" sau ca "am mancat niste carnati cu parizer si am vomat de doua ori". Cati ati chemat salvarea la 3 dimineața pentru ca "tușește copilul" in vârstă de 7 ani sau ca "baiatul meu nu are scaun de 3 zile"). Internarile de genul asta nu se refuza pentru ca nimeni nu isi asuma responsabilitatea in caz ca parintele ala se duce acasa si isi scapa copilul in cap, in latrina sau ii da niste shaorma cudetoate chiar dacă are 3 luni. Apoi, se întoarce cu scandal ca i-ai refuzat internarea si copilul lui e chiar bolnav.
Lucrez într-un spital laudat ca e cel mai mare din țară. Când am venit aici am fost întâmpinata cu replica" ce facem noi aici nu face nici macar Clujul". In ziua aia nu s-a lucrat hemograma din lipsa de reactivi. Oh the irony. Lucrez in cel mai mare spital de pediatrie din tara, pe o sectie in care fiecare copil internat da intre una si 3-4 probe de scaun. Coprocultoare avem 100 bucati pe luna. Într-o zi vin si pana la 30 de internari. In cel mai mare spital de pediatrie din tara rogi parintele sa se duca la farmacie sa isi cumpere un recipient de un leu dar sa nu se supere și sa nu mai spună nimănui pentru ca nu ai voie sa ii spui sa isi cumpere. In cel mai mare spital de pediatrie nu se lucrează mare lucru de analize. Schemele de tratament din tratate sunt S. F. - uri, nu pentru ca nu ar exista in farmacii ci pentru ca "Cefort merge pe orice, viral, bacterian, ne acoperim si părintele e mulțumit", "nexium si debridatul rezolva orice durere de burta, constipatie sau greata". (bine, recunosc, debridatul ala chiar funcționează, testat pe subsemnata). In spitalul asta medicamentele se împart cu țârâita pe clinica in numar si cantitate fixa. Ca dacă cuiva îi mai apare o buba trebuie sa astepte pana a doua zi ca sa se scrie in condica ce alt medicament ii trebuie ca daca e nasol mai bine isi ia el de la farmacie. Ca daca un parinte are o migrena nu ai cum sa il ajuti ca esti spital de pediatrie si ca un ibuprofen de 400 mg trebuie trecut la consumație si n-ai cui sa i-l treci. In cel mai mare spital de copii din tara trebuie sa cobori 6 etaje ca sa imprumuti un tensiometru. Ca întâmplarea a făcut ca tensiometrul sa dispară într-o zi si vina a fost automat a ultimului rezident care a fost văzut umblând cu el. Adica a mea. Ca am spus cu voce tare si am aratat ca l'am pus inapoi in sertar nu a ținut minte nimeni. E mai plauzibil ca fraiera aia de rezidenta si isi fi băgat tensiometrul in fund si sa fi plecat cu el acasă decat ca cineva, probabil, l-a lasat printr-un salon din greseala. Dar daca nu e in sertar nu e nicaieri, nu il cautam, sa dam vina pe aia mica.
Am fost incantata ca vom primi sponsorizare pentru un congres. Am zis, uite, totusi, exista un interes pentru formare. Apoi am aflat ca in recunoștință față de aceasta sponsorizare vom sta la standul societatii sa incasam bani de la cei care vor sa se inscrie. #stiinta_in_romania. Am vrut sa nu ma duc la congres, sponsorizata, cu mana in fund. Am vrut sa fac o prezentare de caz. Dupa ce m-au invartit de la unul la altul am aflat ca pe o prezentare trista și banala am fi vreo 9 autori, 3 dintre care sunt persoane pe care nu le-am cunoscut in viata mea, care nu au legătură cu clinica sau chiar cu spitalul de pediatrie. Cu greață am abandonat ideea. La urma urmei e si numele meu pe care refuz sa il pun pe ceva atat de penibil. Se pare ca tot cu greață voi abandona si congresul. Oricum chiar daca șeful clinicii ne lasa, indrumatorul de rezidenti care nu s-a sinchisit nici macar sa ne cunoasca si a carui funcție e de coordonare si nu de conducere s-a isterizat si a zis ca e inadmisibil sa lasam clinica goala. Pentru ca baza medicinii sta in rezidentii de anul 1 doar, pentru ca, probabil, de la 1 aprilie cand nu va mai veni nici un rezident o sa crape secția fără noi.
Dupa 3 luni sunt epuizata. De luni sunt in concediu medical. Desi medicalul îmi taie minunata bursa a lui ponta, îmi taie bonurile de masa si imi prelungeste rezidentiatul cu perioada concediului. Legal sau nu, nimănui nu ii pasa. Cum nimănui nu ii pasa ca cel mai probabil m'am îmbolnăvit dupa ce am lucrat cate 50 de ore pe săptămână din care cate 32 fara pauza, fara somn cu pretentii de luciditate. Ca platita nu sunt decat pentru vreo 36 de ore pe săptămână. Ca puținele momente de pauza au fost pe o saltea a carei arcuri mi'au intrat pana în inima, plamani si creier, veche de 20 de ani, mizerabila si gaurita probabil de sobolani, într-o camera de consultatii/biblioteca/sala de arhiva/orice altceva in care se evacueaza aerisirea de la o canalizare si in care geamurile nu se inchid. Probabil ca daca s-ar închide ai muri gazat oricum. Ca toate astea se întâmpla dupa un an de învățat pentru cel mai irelevant si stupid examen din univers. Care asa irelevant si stupid cum este iti decide viitorul si nu iti permiți sa il tratezi cu sictir, cum ar trebui.
Ca pediatrie am vrut sa fac de la început, ca nu m'am gandit niciodată la alta varianta si ca acum nu știu cum sa fac sa renunț, sa schimb, sa nu mai aud, sa nu mai vad.
******
38.8°C la internare.
Temperatura: 38.5°C. Pus paracetamol.
Bagat si ibuprofen.
In sfarsit. Temperatura 37.2.
*ora 12. Dau sa ma intind un pic.
****
Sugar. Viroza. Muci.
recomandari: Bromhexin, aerosoli cu Dexa, aspirare secretii. Vin a doua zi. Intru in salon, asta micu horcaie ca tractorul. Aerosoli a facut? E stricat aparatul. Bromhexin a luat? Nu este la farmacie. Dar macar mucii i-au fost aspirati aseara? E stricat aspiratorul.
--
O tensiune vrei sa iei aici?
E stricat tensiometrul.
La etajul doi gasesti unul? (eu fiind la 8)
E stricat si ala. Mai e unul dar e de adulti si asta micu' e cam plapand si se pierde in manseta cu totul.
--
As vrea... dar n-am curaj sa cer... O proba pentru rotavirus se lucreaza la laborator?
Se lucreaza (Doamne, incredibil!) ...da' n-avem coprocultoare in care sa trimitem proba.
***
Garda pe 12. Garda pe 21. Adica maine plec de acasa la 7 dimineata si ma intorc vineri la 2 dupa-amiaza.
Episodul 2:
Încercând sa calmez un atac de panica generat de un ac il iau pe pustiul de 11 ani la întrebări:
Episodul 1:
Per total dezamăgirea e undeva la 98%. Ca sa incep cu partea de buna, de 2%, e ca simt o oarecare incredere din fata indrumatorului. In majoritatea timpului sunt singura, fac ce vreau, iau decizii pe cont propriu. E acolo la telefon oricând am nevoie de el in cazuri complicate. Nu cred ca l-am sunat de mai mult de 10 ori in astea 3 luni pentru ajutor. De reproșat nu mi'a reproșat niciodată nimic. Insa nu stiu daca motivul este ca fac totul bine, ori ca nu ii pasa, ori ca stie ca e cam absent si comentariile ar fi exagerate. Totusi, daca e prezent si imi doresc sa fac ceva sau sa vad ceva ma lasa si imi explica "the basics."
Am multe întrebări la care nu am primit raspunsuri sau am primit rapsunsuri ambigue care nu m'au lamurit. Am venit cu ideea stupida ca fiind rezidenta pe clinica orice medic de acolo o sa imi răspundă la întrebări si o sa ma învețe când o sa cer ajutorul. Sa fii in aceeași încăpere cu medicul care ii explica doar rezidentului lui desi tu ești chiar acolo si dai dovada de interes m-a scârbit profund. Adica tot ce trebuia sa faca era sa nu mai stea cu spatele si sa se adreseze la plural.
Dezamăgirea profunda vine din faptul ca sunt pusa fata în fata cu medicina reală din țara asta. In care am făcut 6 ani de medicina in gol. In care mame care nu stiu literele au cate 8 copii care nu au ce manca si care nu o sa mearga la scoala, care isi tin sugarii in noroi dar diareea aia din a doua zi de spitalizare e sigur din cauza spitalului si a medicului. În care zilnic tratezi pacienți care nu au ce cauta la spital. (cati dintre voi ati stat vreodată internati ca "ieri dimineață m-a durut stomacul" sau ca "am mancat niste carnati cu parizer si am vomat de doua ori". Cati ati chemat salvarea la 3 dimineața pentru ca "tușește copilul" in vârstă de 7 ani sau ca "baiatul meu nu are scaun de 3 zile"). Internarile de genul asta nu se refuza pentru ca nimeni nu isi asuma responsabilitatea in caz ca parintele ala se duce acasa si isi scapa copilul in cap, in latrina sau ii da niste shaorma cudetoate chiar dacă are 3 luni. Apoi, se întoarce cu scandal ca i-ai refuzat internarea si copilul lui e chiar bolnav.
Lucrez într-un spital laudat ca e cel mai mare din țară. Când am venit aici am fost întâmpinata cu replica" ce facem noi aici nu face nici macar Clujul". In ziua aia nu s-a lucrat hemograma din lipsa de reactivi. Oh the irony. Lucrez in cel mai mare spital de pediatrie din tara, pe o sectie in care fiecare copil internat da intre una si 3-4 probe de scaun. Coprocultoare avem 100 bucati pe luna. Într-o zi vin si pana la 30 de internari. In cel mai mare spital de pediatrie din tara rogi parintele sa se duca la farmacie sa isi cumpere un recipient de un leu dar sa nu se supere și sa nu mai spună nimănui pentru ca nu ai voie sa ii spui sa isi cumpere. In cel mai mare spital de pediatrie nu se lucrează mare lucru de analize. Schemele de tratament din tratate sunt S. F. - uri, nu pentru ca nu ar exista in farmacii ci pentru ca "Cefort merge pe orice, viral, bacterian, ne acoperim si părintele e mulțumit", "nexium si debridatul rezolva orice durere de burta, constipatie sau greata". (bine, recunosc, debridatul ala chiar funcționează, testat pe subsemnata). In spitalul asta medicamentele se împart cu țârâita pe clinica in numar si cantitate fixa. Ca dacă cuiva îi mai apare o buba trebuie sa astepte pana a doua zi ca sa se scrie in condica ce alt medicament ii trebuie ca daca e nasol mai bine isi ia el de la farmacie. Ca daca un parinte are o migrena nu ai cum sa il ajuti ca esti spital de pediatrie si ca un ibuprofen de 400 mg trebuie trecut la consumație si n-ai cui sa i-l treci. In cel mai mare spital de copii din tara trebuie sa cobori 6 etaje ca sa imprumuti un tensiometru. Ca întâmplarea a făcut ca tensiometrul sa dispară într-o zi si vina a fost automat a ultimului rezident care a fost văzut umblând cu el. Adica a mea. Ca am spus cu voce tare si am aratat ca l'am pus inapoi in sertar nu a ținut minte nimeni. E mai plauzibil ca fraiera aia de rezidenta si isi fi băgat tensiometrul in fund si sa fi plecat cu el acasă decat ca cineva, probabil, l-a lasat printr-un salon din greseala. Dar daca nu e in sertar nu e nicaieri, nu il cautam, sa dam vina pe aia mica.
Am fost incantata ca vom primi sponsorizare pentru un congres. Am zis, uite, totusi, exista un interes pentru formare. Apoi am aflat ca in recunoștință față de aceasta sponsorizare vom sta la standul societatii sa incasam bani de la cei care vor sa se inscrie. #stiinta_in_romania. Am vrut sa nu ma duc la congres, sponsorizata, cu mana in fund. Am vrut sa fac o prezentare de caz. Dupa ce m-au invartit de la unul la altul am aflat ca pe o prezentare trista și banala am fi vreo 9 autori, 3 dintre care sunt persoane pe care nu le-am cunoscut in viata mea, care nu au legătură cu clinica sau chiar cu spitalul de pediatrie. Cu greață am abandonat ideea. La urma urmei e si numele meu pe care refuz sa il pun pe ceva atat de penibil. Se pare ca tot cu greață voi abandona si congresul. Oricum chiar daca șeful clinicii ne lasa, indrumatorul de rezidenti care nu s-a sinchisit nici macar sa ne cunoasca si a carui funcție e de coordonare si nu de conducere s-a isterizat si a zis ca e inadmisibil sa lasam clinica goala. Pentru ca baza medicinii sta in rezidentii de anul 1 doar, pentru ca, probabil, de la 1 aprilie cand nu va mai veni nici un rezident o sa crape secția fără noi.
Dupa 3 luni sunt epuizata. De luni sunt in concediu medical. Desi medicalul îmi taie minunata bursa a lui ponta, îmi taie bonurile de masa si imi prelungeste rezidentiatul cu perioada concediului. Legal sau nu, nimănui nu ii pasa. Cum nimănui nu ii pasa ca cel mai probabil m'am îmbolnăvit dupa ce am lucrat cate 50 de ore pe săptămână din care cate 32 fara pauza, fara somn cu pretentii de luciditate. Ca platita nu sunt decat pentru vreo 36 de ore pe săptămână. Ca puținele momente de pauza au fost pe o saltea a carei arcuri mi'au intrat pana în inima, plamani si creier, veche de 20 de ani, mizerabila si gaurita probabil de sobolani, într-o camera de consultatii/biblioteca/sala de arhiva/orice altceva in care se evacueaza aerisirea de la o canalizare si in care geamurile nu se inchid. Probabil ca daca s-ar închide ai muri gazat oricum. Ca toate astea se întâmpla dupa un an de învățat pentru cel mai irelevant si stupid examen din univers. Care asa irelevant si stupid cum este iti decide viitorul si nu iti permiți sa il tratezi cu sictir, cum ar trebui.
Ca pediatrie am vrut sa fac de la început, ca nu m'am gandit niciodată la alta varianta si ca acum nu știu cum sa fac sa renunț, sa schimb, sa nu mai aud, sa nu mai vad.
******
38.8°C la internare.
Haoleo dhoamna doctor da' sa-mi spuneț de la ce face frebră.
Nu stiu. Luam analize si vedem. Poate are o infecție urinara sau o otita. Mâine merge si la ORL.
Da' sa nu îi daț ibrurprofren ca ii subtiaza sânjili.
Da, mămica, îi facem un algocalmin.*după 3 ore*
Temperatura: 38.5°C. Pus paracetamol.
Dhoamna iar face frebra da' dati-i ceva nu il lăsați așa.Luat parinte deoparte. Explicat ca la ora asta nu mai putem da decât ibuprofen. Parintele zice, bine, numai sa ii dati ceva sa ii scada.
Bagat si ibuprofen.
In sfarsit. Temperatura 37.2.
*ora 12. Dau sa ma intind un pic.
Cioc-cioc.Intru in salon. In salon copilul, mama, bunica, mătușa, soacra si inca o femeie binevoitoare de la ei din sat.
Da.
Doamna doctor, urlă șatra eu nu mai pot sa ii liniștesc, mergeti si vorbiti cu ei sa vedeti ce vor.
DOAMNA IAR FACE FREBRA DA NIMIC NU VRETI SA II FACETI DA NU II MAI DATI PARACETAMOL CA DE LA ASTA II CRESTE TEMPRERATURA.
I-ati pus termometrul?
Da. Acuma. Are 38.6.Pun mana pe copil. Mhm..caldut. Pe de alta parte in salon sunt 28 de grade.
I-ati pus acuma termometrul si are 38.6?Pun mana pe termometru...pe fundal conversații in tiganeasca. Biiip. Biiip. 36.5°C.
Da, fix acuma.
N-are febra. Uite, 36.5! Asta e temperatura normala, mămica.
Da, domna, da noi nu știm sa cetim ca suntem țâgani si nu știm carte.
...
Si nu ii daț ceva de tempreratura?
N-auziti ca nu are febra, nu ii dau degeaba. A primit deja atatea medicamente, o sa ii stricam ficatelul daca nu intelegeti.
Doamna da' de ce e asa obosit si moale?
Pentru ca e miezu' nopții si trebuie sa doarmă!
Doamna da' bagati-i un algocalmin in fund ca daca face convulsii febrile la noapte mie mi-e frica sa dorm langa el.
Nu ii dau nimic. Nu are febra. Lasa-l sa doarma. Mai vine doamna asistenta la noapte si ii ia temperatura daca ți-e frica, bine?Intra bunica copilului in conversatie:
Da' ma scuzaț, ca nu stiu... Sunteti doamna asistenta sau doctor?
... Doctor.
Asa! Doamna doctor, ce ceas frumos aveți! Nu vreti sa facem schimb? *flutura un ceas de haur in fața mea*
Mulțumesc. Nu!
Hai, sa mor eo ca e de la kelvin clain!
****
Sugar. Viroza. Muci.
recomandari: Bromhexin, aerosoli cu Dexa, aspirare secretii. Vin a doua zi. Intru in salon, asta micu horcaie ca tractorul. Aerosoli a facut? E stricat aparatul. Bromhexin a luat? Nu este la farmacie. Dar macar mucii i-au fost aspirati aseara? E stricat aspiratorul.
--
O tensiune vrei sa iei aici?
E stricat tensiometrul.
La etajul doi gasesti unul? (eu fiind la 8)
E stricat si ala. Mai e unul dar e de adulti si asta micu' e cam plapand si se pierde in manseta cu totul.
--
As vrea... dar n-am curaj sa cer... O proba pentru rotavirus se lucreaza la laborator?
Se lucreaza (Doamne, incredibil!) ...da' n-avem coprocultoare in care sa trimitem proba.
***
Garda pe 12. Garda pe 21. Adica maine plec de acasa la 7 dimineata si ma intorc vineri la 2 dupa-amiaza.
Nu va suparati, cand sunt de garda cate ore trec in pontaj?
Daca sunteti de garda in timpul saptamanii treceti 7 ore. Daca sunteti in weekend treceti liber.
Episodul 2:
Încercând sa calmez un atac de panica generat de un ac il iau pe pustiul de 11 ani la întrebări:
Eu: In ce clasa esti?
Copilul: A...a..a...*sughitz* a... a... a11a.
Eu: A11a?!
Copilul: Nnnu. A. A. A... a9a... *sughiț si lacrimute*
Tatal: ma! Esti in clasa a5a!
Episodul 1:
Mamica, vreau sa o si ascult si sa ii vad burtica.Mhm ceva jeguletz prin buric, nimic surprinzator. Apoi intorc copilul. Pam-pam! Niste ciuciuletzi atarnau de spatele copilului iar pielea era acoperita de eczeme.
Ce are pe spate?Fiind ora 8 dimineata intr-o zi de luni am zis ca nu sunt eu suficient de treaza sa inteleg ce spune femeia.
Nimic.
Cum nimic? De la ce e asa?!
A... il dau cu lapte sa ii cada parul.
...
...
Il dati cu ce, pentru ce?Liniste. Procesez. Mai procesez. Dau sa spun ceva. Nu pot. Ma mai uit o data la ciuciuletzi.
Cu lapte. O masez pe spate sa ii cada parul. Ca e paroasa.
Mamica... dar parul ala o sa ii cada ca asa-s sugarii mai pufosi. Si daca nu ii cade nu-i nici o tragedie daca are par pe spate. Da' de spalat l-ai spalat dupa ce l-ai uns cu lapte?
Nu. Ca a racit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Have your say: